Buze pline de venin
Ceasul ticăie prea fin,
Unde's eu? de ce nu-mi vin?
Gândurile, n-o să mai ştim...
Mi-am înfipt ghiarele-n tine,
Rochia-mi rămâne atârnată
De speteaza scaunului-naltă,
Şoapta ta iar să m-aline...
Ti-am gustat aroma
Stropii de ploaie,
din norii de floare...
Iarăşi curg şiroaie
Firul meu ca spicul
Ţi-a şoptit distihul:
Te-am regăstit! Tu înger scump
Cu aripi de plumb..
Pete de sânge rece
Pe pânza-i albă să-nchege
Randuri, randuri,
Totul numai gânduri...
S-aude-un ticăit
Trebuie să nu dezmint...
O sticluşă s-a vărsat
Pe pânza-i de sânge rece
Totul s-a înntunecat...
Asculta-mă pe-alocuri.
Sunt iaraşi eu, pe tocuri
Stropi ca ghiaţa...
Începe să se lase ceaţa...
Şi cad ca un apus
Inima mi-a rapus,
M-a-nţepat...
S-a luat şi a plecat.
Voi fi mereu
Pe panză pictată
Stropită ,
doar de-o pată.
O floare ca de leu
Mereu în gândul tau ..
Ochii mei, pământul!
Şi gândul meu, mai repede ca vântul!
Un suflet surd,
N-a vrut să strige
Să te cheme
Să-i aduci avere...
De unde ai venit?
Zău! Nu ştiu! Nu mint!
De pe-un drum pustiu.
A ...da! Acuma ştiu...
Panza ochilor tai,
pătată acum doar de-o pată
Ma ceartă,
c-am uitat ce-i inima curată...
Am alergat spre zid...
M-am urcat şi-am ales să sting o flacară
Atingându-te pe tine
Tu soare, cu raze arzatoare!
Te-am atins cu geana ,
Ţi-ai ridicat sprânceana,
M-ai atins pe mână,
Am ars mai repede decât o spână...
Un roşu, de venin
M-a împuns din plin
Şi din mine n-a ramas
decat un jar, care a ars...
Înainte ca să mor
Am mai avut un dor
Să-mbrac rochia spânzurată
De speteaza scaunului-naltă...
Iar tu ai aparut din nou
În alt chip, acum un înger scump..
Cu aripi de plumb
M-ai ascuns sub o aripă
Şi mi-ai spus că eu sunt mică....
Te-am ascultat,
N-am ripostat
Ne-am înălţat...
Şi la lună am zburat....
Am atins-o şi pe ea
Şi mi-a spus să simt durerea,
Îngerul meu scump.
Cu aripi de plumb
M-a sărutat
Durerea-alungat...
Pete de roşu, pe alb
Înnot cu spor,
