Asculta linistit, ma cheama toamna!

Ah, spune-mi ce-ai cules !
de prin grădini de suflet
Din drumuri pline
De Eve părăsite.

Nu-mi spune tot nimic
De astă dată nu fi cinic.
E ultima zi!
din prima lun-a toamnei
Te-am aşteptat să vii.
Da, am venit.
Ascultă liniştit, mă cheamă ploaia!
Eu plec.

Ea mi-a-ncălzit obrazul
prea trist şi galbejit
ca frunzele de nuc
ce foc neliniştit, pe al meu chip năuc!
Ascultă liniştit, mă cheamă vântul!
Eu plec.
Al meu e tot pământul.
În noaptea să petrec.

Aprind un bec,
Prea -nalt să îl întrec
Îmi luminează chipul
Al meu e tot nisipul,
Şi marea e a mea
Şi stelele din ea.
Ascultă liniştit, mă cheamă luna!
Eu plec.

Mă duc la bal cu ea,
Să te culeg
de prin grădini de suflet
Ah, haine ponosite!

Pas cu pas eu mă apropii
Cu inima ating toţi plopii
Să nu mă cerţi
Să nu îmi dai în cărţi
Ah lasă-mă să plec
În lume totu-i un eşec
Ascultă liniştit, mă cheama toamna!
Eu plec.

Pe aripi de fluturi...

Iată-mă aici, iată cât de fericită sunt, doar tu ai mai reuşit să aprinzi în mine acea lumină vie. Pe când stăteam întinsă aici, pe podeaua udă, având privirea plecată, sumbră. Cu mâna ta, tu chipul mi l-ai ridicat şi un zâmbet simplu mi-ai furat. Din genunchi m-am ridicat, dar cu acelaşi chip plecat, însă tu de mână m-ai luat şi o floare din mâini strânse ai creat. Din nou am cunoscut fericirea... Când va fi să vii, lângă mine să te ştii, nu aş vrea să pleci, sufletul să ţi-l întreci. Să stai aici cu mine, zi de zi să te privesc, aşa voi şti că eu trăiesc. Zi de zi să-mi furi săruturi pe aripi albe,de fluturi...

Tradator

Ură, dispreţ, scârbă e tot ce simt pentru tine! 

Trădare, trădare cu asta m-ai tratat.

Diavol cu chip de om, urât şi putred de cuvinte simple, 

prea simple şi rănite. 

O lacrimă nu am putut scăpa,

 atât de tare m-ai împietrit trădător, ce Iuda eşti!? 

Cum să nu te recunosc, 

Oh Doamne, uite ce-am ajuns! 

un suflet plâns şi prin ţărâni ascuns. 

TU! Tu m-ai trădat, sufletul mi-ai spânzurat,

dar nu te teme din suliţe am să mi-l scot, 

cu degetele mult prea negre îţi voi păta chipul plin de ele. 

Plin de tine, dar să nu uiţi cel ce te-a-nvăţat  

dragostea, trup crud şi mâini prea reci. 

Au putrezit cele mai îndepărtate amintiri, 

nu sunt si nu vor fi, 

nicidecum nu vor lipsi acele zile pline 

de certuri,ştii prea bine. 

Acel inel prea prefăcut l-am azvârlit, 

dar nu-n ţărână cum pe mine m-ai trântit,

ci-n iadul putrejunii acolo unde stau păgânii, 

acolo te-am aruncat chiar şi pe tine, 

poţi să ai încredere în mine, 

căci nu mă voi întoarce aşa cum ţi-am promis 

în acel foc nestins. 

Obrajii îmi iau foc, 

iar mâinile mi-s gheaţă, 

inima de fier, pe ochi doar ceaţă. 

O ureche surdă, buzele lipite de inimi cucerite. 

Ah chipul meu mi l-ai patat!

Aceeasi eu

Stau în aceeaşi cameră, pe aceeaşi podea, ascultând melodii vechi "de-ale noastre", "Da, ne-am desparţit" cuvintele tale, însă nu mă sperii, nu am de ce, simt cum inima mi se sfâşie, dar acesta nu e un motiv să îngenunchez în faţa ta pentru a te păstra, a trecut o săptămână mai pot îndura încă una, şi-ncă una, şi tot aşa... Nu e capăt de lume nici măcar de stradă. Am căzut de atâtea ori, însă de fiecare dată m-am ridicat încă o dată şi mă voi mai ridica, asta este viaţa mea. Eu pic, mă ridic, plâng, zâmbesc, e tot ce îmi doresc. Sunt mică, acum că am greşit mi-aş dori să fiu şi mai mică, însă timpul nu-l poţi întoarce, nici măcar opri să simţi fericirea mai mult decât o secundă. În aceeaşi cutie cu amintiri păstrez melodii, momente, nopţi târzii, ierni geroase, primăveri frumoase, timpul în care mi-ai lipsit, suferinţă, zâmbet..al tău, al meu, al tuturor din jurul meu "de atunci", a fost şi nu va mai fi nici în glumă chiar o zi. Nu am nimic de ascuns, nici măcar de pătruns. Sunt goală, dezbrăcată de orice haină umană, acum ai aflat ce fel de om ciudat ai avut în faţa ta, căreia i-ai vorbit aievea.  Nu am să stau ani în acest cub de gheaţă, va apărea din nou un om cald în calea mea, de va ajunge la timp, eu sigur nu voi mai muri. Acest chip al meu, gingaş,plin de naivitate şi inocenţă ascude-o mare suferinţă, dar mă mulţumesc am masca mea, ma voi demasca iar, când mă voi jertfi din nou pentru a iubi.