Azi, 17.04.2012 stau si ma gandesc profund la un aspect:"cine atunci and ti-e greu iti este alaturi?" am scormonit in adancuri, in ganduri, in scoarte de suflet, nimic, e un total abis si totusi ...e doar un totusi. Candva credeam ca o iubire te scapa de probleme, de gandurile rele, dar parca nu e chiar asa , oare gresesc eu? E doar un gand, pe care-l scriu din lipsa persoanei caruia sa i-l descriu, imi e greu sa mai fiu eu. Ma gandesc la noi oamenii , ce fiinte banale... luptam mereu pentru un tel care sufera o continua schimbare. Zile ploiaoase se pierd in diferite randuri de ganduri nestingherite, pentru putini cineva inseamna ceva. Dar daca ne gandim mai bine fiecare, are o durere, te intrebi de multe ori :"De ce traiesc?" raspunsul vine cu sguranta:"Pentru ca asa am fost facut, sa ma nasc, sa traiesc si sa mor..." cand unele probleme iti apasa cu rautate pe umeri simti ca nimeni nu-ti poate fi alaturi sau chiar daca ar fi nu o face... Oare s-a gandit cineva cata depresie este in randul tinerilor de azi? Cu siguranta nu. Si eu stau, azi, si maine, si poimaine si poate voi mai sta mult timp...Nimic nu stim. Singura persoana care iti va fi alaturi esti TU, mie un EU,lui un EL sau ei o EA. Trist dar adevarat realizez cu stupoare ca singura persoana care oricand, oriunde iti poate fi alaturi esti insuti tu. Azi ploua, ploaia ma deprima, ma face sa ma gandesc la tot, si cand spun
tot nu exagerez cu nimic, mii de ganduri imi navalesc in cap si nu imi dau pace. Poate cateodata gresesc, gandindu-ma ca altii au si eu nu, ca altii sunt fericiti si eu nu... Omul din greseli invata dar cand greseste, invata? Totusi dupa ploaie vine soare, nu? Cam asa ar trebui sa gandim si noi ca fiinte rationale. Numai ca sa nu uitam un aspect:Intrebari gresite duc la raspunsuri false, decizii proaste duc la decizii si mai proaste asa ca atentie la neatentie!
