ţi depăşi condiţia şi-o luptă pe care o duci cu ceilalţi pentru a câştiga competiţia. După multă muncă, zarvă, supărari, lacrimi, zâmbete şi-mbrăţişări am întâlnit publicul, perechi de ochi mirate, supărate, obosite, răutăcioase, calde. Şi n-am să uit nicio clipă fericirea de a vedea cum un om poate urca pe trepte până la templu chiar dacă a fost pus la pământ de prima treaptă. În spatele cortinei e altă lume, în faţa ei trebuie să uimeşti, să străluceşti prin propria valoare. Mi-am promis să nu plâng, dar nu am reuşit să-mi ţin promisiunea, glasul ei, carisma lui, mi-au doborât zidurile emoţionale, mi-au atins calităţi spectrale, şi-am coborat uşor în mare, mare lacrimilor fericirii. Dansând cu el şi ascultându-o pe ea cât şi pe ei, când palmele lor într-un corp s-au petrecut, când se-apropiau şi depărtau atât de mult am simţit cum fiorii mă cuprind, cum o căldură cerească mă pătrunde, mă ridică şi mă coboară, momentul mult aşteptat, zâmbetul lui şi glasul ei mai cald, a fost marcat. Şi-am resimţit singurătatea în clipa în care am părasit mulţimea, chiar dacă au fost alţi oameni să-mi spună laude calde, aşteptam altceva, asteptam emoţii, emoţiile pe care le simţi atunci când există oameni importanţi cărora le pasă, oameni mândri de tine şi de valoarea pe care o deţii, oameni pentru care să lupţi... Emoţii...
sâmbătă, 26 octombrie 2013
Emotii
Ziua de ieri mi-a amintit din nou că viaţa e o luptă duală, o luptă pe care o duci cu tine însuţi pentru a-
ţi depăşi condiţia şi-o luptă pe care o duci cu ceilalţi pentru a câştiga competiţia. După multă muncă, zarvă, supărari, lacrimi, zâmbete şi-mbrăţişări am întâlnit publicul, perechi de ochi mirate, supărate, obosite, răutăcioase, calde. Şi n-am să uit nicio clipă fericirea de a vedea cum un om poate urca pe trepte până la templu chiar dacă a fost pus la pământ de prima treaptă. În spatele cortinei e altă lume, în faţa ei trebuie să uimeşti, să străluceşti prin propria valoare. Mi-am promis să nu plâng, dar nu am reuşit să-mi ţin promisiunea, glasul ei, carisma lui, mi-au doborât zidurile emoţionale, mi-au atins calităţi spectrale, şi-am coborat uşor în mare, mare lacrimilor fericirii. Dansând cu el şi ascultându-o pe ea cât şi pe ei, când palmele lor într-un corp s-au petrecut, când se-apropiau şi depărtau atât de mult am simţit cum fiorii mă cuprind, cum o căldură cerească mă pătrunde, mă ridică şi mă coboară, momentul mult aşteptat, zâmbetul lui şi glasul ei mai cald, a fost marcat. Şi-am resimţit singurătatea în clipa în care am părasit mulţimea, chiar dacă au fost alţi oameni să-mi spună laude calde, aşteptam altceva, asteptam emoţii, emoţiile pe care le simţi atunci când există oameni importanţi cărora le pasă, oameni mândri de tine şi de valoarea pe care o deţii, oameni pentru care să lupţi... Emoţii...
ţi depăşi condiţia şi-o luptă pe care o duci cu ceilalţi pentru a câştiga competiţia. După multă muncă, zarvă, supărari, lacrimi, zâmbete şi-mbrăţişări am întâlnit publicul, perechi de ochi mirate, supărate, obosite, răutăcioase, calde. Şi n-am să uit nicio clipă fericirea de a vedea cum un om poate urca pe trepte până la templu chiar dacă a fost pus la pământ de prima treaptă. În spatele cortinei e altă lume, în faţa ei trebuie să uimeşti, să străluceşti prin propria valoare. Mi-am promis să nu plâng, dar nu am reuşit să-mi ţin promisiunea, glasul ei, carisma lui, mi-au doborât zidurile emoţionale, mi-au atins calităţi spectrale, şi-am coborat uşor în mare, mare lacrimilor fericirii. Dansând cu el şi ascultându-o pe ea cât şi pe ei, când palmele lor într-un corp s-au petrecut, când se-apropiau şi depărtau atât de mult am simţit cum fiorii mă cuprind, cum o căldură cerească mă pătrunde, mă ridică şi mă coboară, momentul mult aşteptat, zâmbetul lui şi glasul ei mai cald, a fost marcat. Şi-am resimţit singurătatea în clipa în care am părasit mulţimea, chiar dacă au fost alţi oameni să-mi spună laude calde, aşteptam altceva, asteptam emoţii, emoţiile pe care le simţi atunci când există oameni importanţi cărora le pasă, oameni mândri de tine şi de valoarea pe care o deţii, oameni pentru care să lupţi... Emoţii...
vineri, 11 octombrie 2013
LINISTE
Nu mă mai căuta niciodată. Lasă-mă să mă liniştesc. Lasă-mă să-mi pese de viaţa mea. Lasă-mă să fiu eu, liberă, fericită,frumoasă şi puternică.M-ai făcut să uit ce însemn eu, să uit că Dumnezeu mi-a dat frumuseţe fiindcă mă iubeşte, să uit că am o minte prea strălucită pentru astfel de măcinări, să uit că ştiu atât de multe şi că alţii văd în mine o persoana interesantă şi agreeabilă. M-aţi făcut să uit cine sunt. M-aţi făcut ultima femeie de pe pământ. N-aţi dăruit iubire ca mine, m-aţi dispreţuit pentru orice aş fi făcut. M-aţi făcut să mă simt jalnic. şi chiar dacă acum plâng şi-aş fi în stare să urlu, să ies din mine. Să prind gândurile să le arunc, dar nu, nu urlu. Plâng şi-mi trece, îmi şterg lacrimile cu mâna rece, zâmbesc şi-mi spun: "Sunt cea mai bună pentru că am reuşit să trec, să uit, să sper! Sunt cea mai bună pentru mine!"
Peste ani mă veţi vedea pe stradă mergând încet, veţi spune în gând: "Păcat că am pierdut-o!" Desigur vă voi zâmbi, dar inima se va-mpietri!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)