Ruine

Ce incepe intr-o secunda, intr-o secunda se poate ruina... Asa cum incepe totul, asa se spulbera. Te-am ales sa-mi aduci fericire, lacrimi de iubire, in final...m-ai facut ruine. E rece fara tine, fara mine, fara noi..fotografii in doi.  Un trandafir nemuritor am crezut ca sunt, mi-ai rupt spinii si frunzele, mi-ai dezbracat tot sufletul, mi-ai adulmecat parfumul in nopti si zile. Am ales o cale fara sa privesc in urma, prea fericita ca te-am gasit, innebunita de frumusete si zambete, de viata fara lacrimi de tristete. Am venit spre tine, am lasat visurile sa se spulbere, am rupt o parte din mine ca sa fiu langa tine, crezand ca gasesc iubire, adoratie, intelegere, am gasit, am trait tot ce am avut de trait si am murit... Din nou un trecator in viata asta cruda. Ne-a legat destinul, ne-a facut unul, iar acum a decis sa ramanem doar ruine. Am dat ultima farama din ce inseamna mine si stii prea bine. Oare sa ma fi pripit? Oare ce a fost tot ce am trait? Doar o iluzie, doar o minciuna? Ce ai gasit in mine? Nu mai am nimic de zis, mi-au amutit mainile, mi-au inclestat cuvintele, urechile-mi sunt surde, de-atata ura. Am mai rezistat o data, am mai resuscitat inca o traire, acum sunt piatra, o bijuterie ruginita, aruncata intr-un colt de strada parasita. Amagit mi-a ramas sufletul cu gandul la iubire. Mi-e sete de cuvinte, mi-e sete de iubire. O ceata s-a asternut intre noi, urmata de ploi, racoare si vant, oare unde sunt? Unde esti? Nu te gasesc, te-am cauta aici, am strigat, nici-un raspuns, totul e pustiu, e gol, e ud si frig, a mai ramas doar un suflet impietrit... Ma exaspereaza gandul ca am construit un castel candva aici pentru tine, pentru mine, acum e praf, e scrum si fum...Am sperat sa ingenunchezi in acest castel candva in fata mea sa iti fiu sotie, iubita, prietena intr-un final am ajuns doar o straina careia i-ai intors spatele si ai plecat fara urma de regret, de nesperat...Iluzie, ce vis frumos a fost... Ce cald era inainte-n acest palat...Ai plecat...