Am obosit...

Am obosit în faţa ta, tirane!
Am obosit luptând şi azi, şi ieri şi oare?
Tu însuti nu te-ai săturat?
Să simţi acelaşi gust sărat?

Mi-am plecat privirea-n faţa ta,
Căci te-am vrut om curat
Şi nu am spus că nu ţi-e greu
Şi nici un gând! Căci sunt tot eu!

Acelaşi drum, din nou, din nou
Cu fum şi pietre şi mi-e greu
Să răzbesc-n zadar, tot eu...
Doar eu, eu şi canonul meu.



Păcatul ca o cruce-a lui Hristos

Pe umeri o tot port
La luptă-i de prisos
Sunt tot eu, rod...

Şi m-am plecat în faţa ta
Ca-n faţa unuia din ei, călăi!
Privirea-mi strigă lacrimi surde
Nimeni nu m-aude!

În genunchi în faţa ta, inima îmi sta
Tot orb erai,
Nimic vedeai!
Doar mâna mea şireată...

Degeaba plâng, prin valuri mă tot pierd
Şi nu e nimeni, să scoată trupul pustiit
Mâini tot fierbinţi, ele arămii
E totul un hazard...

Nu erau şi nu erai
Tot călău, aşa-i rămas!
Îngenunchind în faţa ta
M-ai sfârtecat!




Am obosit să duc război
Am obosit să mă mai tem
Am obosit să nu fiu eu.
Leagă-mă-n veşnic, purul zeu!

Am obosit...
În faţa ta inima mi-e roabă
O sclavă..
Şi ea s-a prigonit...

Iertarea-m tot cerut...
Cu ochi mofluzi şi părul ud
Căci capul meu, plecat şi el
Nu eram eu, călăul meu!

Negru tot s-a prefăcut
O răcoare, totul ud..
Iar corpu-mi crud..
Schinjuit, rămas într-un coşciug..

Inima-mi funingine s-a prefăcut
Un păr tot ud, cărunt
În corpul crud
Iubire-a tot zăcut.

Totul crud, totul ud
Sub pământ, m-am cufundat
Fără faima, fără jad
Somn în iad!

Am obosit să mai tot lupt
Nimeni nu m-a vrut, de la început
Corpul mi-e slăbit şi chinuit
În iaduri, m-am silit s-ajung!

Mormântul "Apogeu"

Doar eu...

Un arbore cu flăcări
E darul și canonul meu
E dar, căci l-am trăit,
Canon, căci am păcătuit...

Ramură cu ramură,
Aur rosu fiecare-n parte,
Scânteie cu scânteie
Inima îmi ard.





Praf, cenușă, totul prefăcut
Un gri mormânt

Pe aripile-mi obosite
Veacul și-au găsit..

Haos! neliniște, tumoare
E inima ce moare,
Se stinge totodată
Cu jarul arborelui nestins.

Pe o ramură arzândă,
Secătuită de puteri
Cu aripile-mi, cenușă
Scântei, eu am zdrobit.

Și pielea mea am ars
Cu jarul ce l-am stins.
În van am lăcrimat
Eu însumi nu mai sunt...

Coroana aur roșu-i este,
Capul în fața-i mi-am plecat
Și-așa-m căzut în mormântul "Apogeu".
De vină eu...

Cu piciorul, jar,
Cu inima, tumoare,
Cu lacrimi cenușii
Încet m-am sufocat.






În arborele cel cioplit
Arzând fără răbdare,
Mormântul mi-am creat,
La tulpina-i neagră...

Am căzut ușor, ușor
Și-am crezut că nu e greu
Să rămâi fără suflare
În mormântul "apogeu".

Doar eu...
O pasăre frivolă
Cu glasu-mi lin am tot cântat,
De tristețe ca să scap.

Piciorul, din ce în ce,
Mi s-a topit
Am simțit cum ma străpunge
Ghimpele nestingherit...

Și-n mormânt eu m-am închis
Cu răsuflarea-mi caldă
Ușor, ușor m-am tot răcit
Și sufletul îmi moare



Când a murit și el
Tumoarea, corpul-mi a secat,
Nici semn în zare,
Picior de om, c-apare...

Să-ncerce careva
Să-mi scoată trupul înghețat, încenușat
Din mormântul "apogeu"
Acolo sunt și rămân
Doar eu...

Ca o piesa de sah 
pierduta-n jar, regina..




Si uite cum ceva nu e bine...
Cum totul staruie-n mine
O rafuiala...nimic nu se stinge
Caci totul m-aprinde

Parca nu mai sunt, nu am fost , nu voi fi
O piesa de sah inconjurata de jar...
O! Ce cald e aici..Ma voi topi..
Ca o piesa de bronz in jarul netos..

 Si-am mai trait, am mai razbit,
Pe campul de lupta pustiu
Mutari intr-un abis argintiu,
Caci eu am ramas in tot jarul topit.

Cine esti tu? Cine sunt eu?!
O piesa de sah in jarul ramas..
Tabla a ars, in jaru-i ma scald.
O piesa de sah in jarul nears...

Regina am fost si voi ramane
In jarul tablii, farame
Atunci totul voi spune
Ca o piesa de bronz, in jarul netos




Campul de lupta e gol
Dar eu am ramas
O piesa de sah
In jarul nears...

Topitu-mi-s-au picioarele
Mutari nu mai pot face
Tabla a ars...
Jaru-i topit, am in ce sa ma sting

Regina am ars, ca o cadana...
Eu care am fost, doar o stapana!
E totul pustiu, totul un abis argintiu,
Doar bronzul mai da culoare
Sangelui topit prin hotare..

Numai picuri reci

Azi, 17.04.2012 stau si ma gandesc profund la un aspect:"cine atunci and ti-e greu iti este alaturi?" am scormonit in adancuri, in ganduri, in scoarte de suflet, nimic, e un total abis si totusi ...e doar un totusi. Candva credeam ca o iubire te scapa de probleme, de gandurile rele, dar parca nu e chiar asa , oare gresesc eu? E doar un gand, pe care-l scriu din lipsa persoanei caruia sa i-l descriu, imi e greu sa mai fiu eu. Ma gandesc la noi oamenii , ce fiinte banale... luptam mereu pentru un tel care sufera o continua schimbare. Zile ploiaoase se pierd in diferite randuri de ganduri nestingherite, pentru putini cineva inseamna ceva. Dar daca ne gandim mai bine fiecare, are o durere, te intrebi de multe ori :"De ce traiesc?" raspunsul vine cu sguranta:"Pentru ca asa am fost facut, sa ma nasc, sa traiesc si sa mor..." cand unele probleme iti apasa cu rautate pe umeri simti ca nimeni nu-ti poate fi alaturi sau chiar daca ar fi nu o face... Oare s-a gandit cineva cata depresie este in randul tinerilor de azi? Cu siguranta nu. Si eu stau, azi, si maine, si poimaine si poate voi mai sta mult timp...Nimic nu stim. Singura persoana care iti va fi alaturi esti  TU, mie un EU,lui  un EL sau ei o EA. Trist dar adevarat realizez cu stupoare ca singura persoana care oricand, oriunde iti poate fi alaturi esti insuti tu. Azi ploua, ploaia ma deprima, ma face sa ma gandesc la tot, si cand spun tot nu exagerez cu nimic, mii de ganduri imi navalesc in cap si nu imi dau pace. Poate cateodata gresesc, gandindu-ma ca altii au si eu nu, ca altii sunt fericiti si eu nu...  Omul din greseli invata dar cand greseste, invata? Totusi dupa ploaie vine soare, nu? Cam asa ar trebui sa gandim si noi ca fiinte rationale. Numai ca sa nu uitam un aspect:Intrebari gresite duc la raspunsuri false, decizii proaste duc la decizii si mai proaste asa ca atentie la neatentie!

Ţi-am dat un inel - Mare cât inima mea










Astăzi 14 februarie 2012, iubitul meu mi-a oferit în dar un inel, este primul băiat care mi-a făcut această surpriză, chiar am aşteptat mult  acest moment, însă nu m-am aşteptat chiar de la el, cel puţin nu încă... Şi nu doar să primesc respectivul cadouaş, deoarce nu sunt o persoana materialistă ci pura lui semnificaţie, am aşteptat de fapt băiatul care să simtă sentimentul respectiv faţă de mine , în special că azi mi-a fost înmânat cu urmatoarea replică: "Următorul va fi de aur, iar eu voi sta în genunchi, nu?"  Am ramas atât uimită cât şi plăcut impresionată de acest gest. 
Nu mai spun,  cât de fericită am putut fi în momentul respectiv, adevărul este că deşi avusesem unele momente în care începusem să cred că dragostea e doar ceva trecător, el , acest băiat care m-a gasit în vis , la propriu, mi-a redat puterea afectivă necesară să ridic privirea din pamant şi să spun din nou : Se poate! Şi DA chiar se poate, dacă ai voinţa şi puterea necesară să învingi poţi să treci peste orice! Totul a început cu un vis, mai apoi cu o întâlnire, un pupic, o îmbrăţişare, un săruuut, iar mai apoi sentimente, totul vine de la sine...şi acum  încep din ce în ce mai mult să realizez că într-adevăr îl iubesc pe acest băiat!
Există iubire pură, încă există!

O sirenă cu rochie albă,

                                          cu trenă...

Îmbracată în alb,

Mă las dusă de val,

Uşor mă scufund

Tot mai adanc ma afund

Într-o mare de vis

Şi-acum totul e stins

Ca o picătură am curs

                      În mare am patruns                                                                                                 

M-am îmbinat cu ea

Şi-am ajuns ce e ea

O mare! Nu pot uita!

Căci lacrima e a mea.

                                                       

                              Una cu mare am ajuns

                                    Soră de sânge i-am spus,

                                  O mare! Nu pot uita!

                        Acum eşti toată numai a mea...  

Şi-n corp te simt cum pătrunzi

O altă viaţa-mi ascunzi

M-ai transformat în sirenă

Cu rochie albă, cu trenă...          

 
Îmbracată în alb,
 Mă las dusă de val
 Uşor mă scufund

Tot mai adânc mă afund...

 O mare! Nu pot uita

Acum eşti toată a mea!                                            

Mare albă

Pete de roşu, pe alb

Urme ude în zăpadă

Aşchii pe faţă,

Totul îngheaţă...

Marea de-un alb,

Se despică în două,

Maluri... unul e alb

Altul e.. ca atunci când plouă.

Gloanţe-n picioare,

Încă o mişcare,

Marea de-un alb,

Devine ocean...

Înnot cu spor,

Eu şi-un singur nor

E ceată,

Totul îngheaţă.... 

Îngerul meu scump cu aripi de plumb

Buze pline de venin
Ceasul ticăie prea fin,
Unde's eu? de ce nu-mi vin?
Gândurile, n-o să mai ştim...








Mi-am înfipt ghiarele-n tine,
Rochia-mi rămâne atârnată
De speteaza scaunului-naltă,
Şoapta ta iar să m-aline...




Ti-am gustat aroma
Stropii de ploaie,
din norii de floare...
Iarăşi curg şiroaie

Firul meu ca spicul
Ţi-a şoptit distihul:
Te-am regăstit! Tu înger scump
Cu aripi de plumb..



Pete de sânge rece
Pe pânza-i albă să-nchege
Randuri, randuri,
Totul numai gânduri...

S-aude-un ticăit
Trebuie să nu dezmint...
O sticluşă s-a vărsat
Pe pânza-i de sânge rece
Totul s-a înntunecat...

Asculta-mă pe-alocuri.
Sunt iaraşi eu, pe tocuri
Stropi ca ghiaţa...
Începe să se lase ceaţa...



Şi cad ca un apus
Inima mi-a rapus,
M-a-nţepat...
S-a luat şi a plecat.

Voi fi mereu
Pe panză pictată
Stropită ,
doar de-o pată.

O floare ca de leu
Mereu în gândul tau ..
Ochii mei, pământul!
Şi gândul meu, mai repede ca vântul!

Un suflet surd,
N-a vrut să strige
Să te cheme
Să-i aduci avere...

De unde ai venit?
Zău! Nu ştiu! Nu mint!
De pe-un drum pustiu.
A ...da! Acuma ştiu...

Panza ochilor tai,
pătată acum doar de-o pată
Ma ceartă,
c-am uitat ce-i inima curată...



Am alergat spre zid...
M-am urcat şi-am ales să sting o flacară
Atingându-te pe tine
Tu soare, cu raze arzatoare!

Te-am atins cu geana ,
Ţi-ai ridicat sprânceana,
M-ai atins pe mână,
Am ars mai repede decât o spână...

Un roşu, de venin
M-a împuns din plin
Şi din mine n-a ramas
decat un jar, care a ars...





Înainte ca să mor
Am mai avut un dor
Să-mbrac rochia spânzurată
De speteaza scaunului-naltă...






Iar tu ai aparut din nou
În alt chip, acum un înger scump..
Cu aripi de plumb
M-ai ascuns sub o aripă
Şi mi-ai spus că eu sunt mică....

Te-am ascultat,
N-am ripostat
Ne-am înălţat...
Şi la lună am zburat....

Am atins-o şi pe ea
Şi mi-a spus să simt durerea,
Îngerul meu scump.
Cu aripi de plumb
M-a sărutat
Durerea-alungat...