Panze albe

Pânze albe se cutremur şi eu tremur.

Într-un dans elegant

Parcă vor să-mi spună

Tot ce simt acum…

În dansul lor sfâşietor

S-aude un zgomot,

Iar eu mă las sedusă,

Îmi trece uşor pe la ureche

Un glas rece!

Mi-e teamă şi mi-e frig.

Pânzele dansează şi mă întistează,

Privesc in gol, dincolo de întuneric…

E lumină,  ador lumina!

Privesc,  privesc, uşor mă liniştesc…

Iar acum, o calmă căldură

Îmi cuprinde trupul

Mă  îmbrăţişează grabnic şi mă lasă!

Acum văd lumina!

Căldura,  miros de flori,  lacrimi,  lumânări

Şi pânzele  albe continuă cu-ardoare

Să legene un sufelet în pântece.

Ca un fulg uşor, eu zbor

Şi pânza albă mă leagănă încetişor,

O sărutare ferbinte, îmi aduce aminte

De tine, iubire!

O atingere ca de înger,

Închegată  în lacrima-mi dulce

Un trup mai fierbinte, ce mă cuprinde,

Sărutări cuminţi ce mă răsfaţă…

În pânzele albe,

Două buze moi ce ating,

Cu braţu-i pe trup

Şi inima-mi cuprind.

Placerea-i otravă,  amorul,

Căldura din trup, totul te-aprinde

Şi mi te dăruiesc în pânzele albe.

Acum o singură fiinţă e vie!

Înecată  în lacrimi fierbinţi de plăcere

O singură mângâiere dulce, seduce…

Pânza albă acoperă în lumina iubirii

Fiinţa vie născută!