Penita de gheata

scriu cu o peniţă de gheaţă
nici ea nu vrea să mai dea cuvintelor viaţă
aş fi vrut să cadă picuri arzând
aş fi vrut să văd dansul plăpând
al nostru în zori
şi glasul meu mut până la nori.



pe spate-mi zvârcoleau fiori
şi-n pântec dureri cum mori.
e linişte, e frig
e tot ce am, e scrin.






am vrut să cânt,
dar glasul mut
mi-a pus în gând,
pansament de lut.

am ridicat din mare
o scoică mult crăpată
am întors-o şi era o piatră
am aruncat-o-n larg, în mare

degete-ncleştate cu foaia rău-nodate
e linişte, e frig..
lumină nu-i din plin
aştept pe corzi neacordate
cu inima doar şoapte,
eu singură... în noapte

nu te mai aştept,
nu te mai vreau neînţelept
acum te vreau, dar doar prea cumpătat
de linişte ferecat

e plină luna, aşa e lume-acuma
nu de mine, ci de ei
cei zece zei...
am rămas singură cu luna
am să-i aşez cununa
mă las pe-a ei braţe, lângă suflet să m-agaţe.

scriu cu peniţă de gheaţă
e singura ce mă învaţă
a lumii ei povaţă,
să trec zâmbind prin viaţă

inima greu mă încearca

şi n-am lăsat-o aiurea
să zburde ca nebuna
am pus-o-ncetişor
pe-n colţ de nor
să doarmă ..mai cu dor

Peniţă de gheaţă---Ari'El