M-am oprit
la ușă și am încercat să-mi înțeleg greșelile. Am pierdut lupte neimportante,
m-am încăpățânat să cred în oameni, mi-am dorit întotdeauna mai mult și mi-am
îmbolnăvit sufletul cu promisiuni amare.
Astăzi sunt
sătulă de promisiuni, furia mea mă face să le arunc undeva departe.
Pe cei din
jurul meu îi rog să nu-mi mai promită, să nu mă lase să sper prea mult pentru
că am obosit să tot aștept, să plec la război printre oameni și să mă întorc
înfrântă.
Când rostim
cuvinte nu realizăm cât de importante sunt pentru cel care ascultă: sunt hrană,
sunt speranță, sunt curajul pentru a merge înainte. O rază de soare care brusc
se transformă într-o ploaie rece de vară.
Pretind
realitate, mă vindec cu vise. Pretind adevăr, nu vreau promisiuni.
Am sufletul
plin cu vorbe spuse, gesturi prefăcute și nenumărate promisiuni uitate.
Eu nu le-am
uitat, ceilalți da. Eu m-am bazat pe cuvinte, ceilalți s-au bazat pe inocența
mea.
Maria
Cristiana Tudose
...pacat de tine, o frumusete,
RăspundețiȘtergerece in sclipiri te pierzi usor...
Iar viitorul..e negura, tristete.
De ce nu vrei sa ai un Mantuitor?
....................................
Spuneai ceva de-un lant de aur...,
de sarbatori ti l-am oferit.
Dar l-ai considerat ca pe un snur,
spunandu-mi nu, sa-l descosi ai ostenit.
-----------------------------------------
De-ai sti ce-n seamna taina aceasta
si cat de mare e valoarea ei?
Ah, nu am cuvinte in seara aceasta,
doar ca se face rai al tau bordei!
Daca intr-adevar aveti ceva de spus ar trebui sa va aratati, altfel am sa fac in asa fel incat sa nu mai aveti posibilitatea sa postati. Ar trebui macar sa stiu cine este asa de inflacarat de propria-mi persoana. Daca puteti face acest lucru multumesc, daca nu voi face ceea ce am spus mai sus.
RăspundețiȘtergereMa simt nevoit sa-ti raspund. O fac doar de aceasta data si pe urma tac. Imi pare rau ca n-ai inteles nimic. Nu persoana ta ma intereseaza, ci eu am mers pe alta unda si anume: partea spirituala. Confucius spunea asa: "Fara a cunoaste puterea cuvintelor este imposibil sa cunosti oamenii." Credeam ca daca scri versuri ai sa si intelegi versuri. M-am inselat! M-am inspirat din versurile tale, dar vad ca nu ti le cunosti nici tu. Am vrut sa-ti arat ceea ce este dincolo de deal, ori tu doar in "pamantul" tau vezi doar pana la deal, nu si dincolo. Ca o banuiala de-a mea, de altfel ti-am si scris ca nu poti sa ma cunosti, fiindca nu-mi intelegi cuvintele. Ti-am scris ca este o stiinta (cu siguranta noua pt. tine) pe care daca nu o intelegi nu inseamna ca acela ce-ti scrie are ceva cu fiinta ta. Suntem diferiti si intelegem diferit si e normal sa fie asa. Dar daca nu intelegi ceva te sfatuiesc pe viitor sa nu-ti mai sara tandara ca respectivul sau mesajul lui nu intra in tiparele tale. Fiecare are stilul lui original. Eu asa ma prezint, fara prea multe detalii, fiindca merg pe principiul ca mesajul conteaza nu persoana. Traim in mijlocul unui ocean de cuvinte dar tocmai ca pestele in apa, de cele mai multe ori nu intelegem acest lucru. Sunt lucruri care nu se spun si, daca am formula totul numai prin cuvinte, valoarea cuvintelor ar scadea." (Marin Preda)
RăspundețiȘtergereImagineaza-ti un tablou in fata caruia stai tu si cauti sa-i intelegi culorile. Oarecum iti vei face o parere. Ramai totusi uimita cand se apropie de tine autorul picturii si-ti explica cu totul altfel decat ti-ai format tu parerea despre acea pictura. Cu siguranta explicatia autorului nu intra in tiparele tale, ceea ce inseamna ca iti lipseste priceperea de a citi si printre randuri, Raluca.
Ramai cu bine!
Te-ai pripit cand ai luat decizia sa spui ca nu ma pricep sa citesc printre randuri sau proprile-mi versuri. Faptul ca tu vezi dincolo de persoana si apreciezi ceea ce este prin ea insusi fara aparente inselatoare nu il pot considera un lucru rau, multumesc pentru ceea ce ai scris mai sus, tocmai fuga mea disperata in cautarea unui raspuns m-a dus cu totul intr-o alta parte, inteleg versuri am inteles si de la tine faptul ca vazandu-mi poeziile si stilul de a scrie m-ai cunoscut intrand in spiritual si vazand viitorul meu "negura, tristete". mi-ai scris :...pacat de tine, o frumusete,
RăspundețiȘtergerece in sclipiri te pierzi usor...
Iar viitorul..e negura, tristete.
De ce nu vrei sa ai un Mantuitor?; esti credincios... dupa care mi-ai spus: "Spuneai ceva de-un lant de aur...,
de sarbatori ti l-am oferit.
Dar l-ai considerat ca pe un snur,
spunandu-mi nu, sa-l descosi ai ostenit." te-ai legat de urmatorul vers:" Aș vrea să fiu și eu
Un lanț la gâtul tău." iar pentru snur din ceea ce ti-am spus de sarbatori si anume:"incerc sa descos aceste cuvinte dar mai bine, nu. Am intors spatele acelor vremuri, de cautari nebune, acum se pare c-am gasit ceea ce era pentru mine, de ce sa ma muncesc pentru cuvinte simple? nici gand!" nu domnule D sa stiti ca stiu sa caut si sa-mi cercetez trairile si gandurile ce mi le transmiteti, dar sunteti doar un trecator cum spuneati ca nu am sa va pot cunoaste, treceti si gasind bloguri ca al meu, ne lasati versuri, da intr-adevar sunt frumoase si va multumesc pentru ele, iar eu poate ca m-am exprimat gresit datorita incercarii mele insistente de a va demasca, dar se pare ca veti ramane o enigma. Este intr-adevar poezia o taina noua pentru mine, dar de 4 ani o tot cercetez si o tot rotesc sa-i vad toate muchiile, si prin insistenta poate am aratat si ca sunt rea si nu las pe nimeni sa imi scormoneasca sentimentele, insa, am asteptat raspunsul asta de cand am raspuns eu comentariului dumneavoastra, daca versurile mele va plac, puteti scrie in continuare, dar inapoi nu vor mai veni raspunsuri, in nici un chip versuri...
Viata te face sa fii un luptator!