Mai bine, tac!

 Peste mii de hotare,
 Stau și privesc în zare
 Îmi văd speranța cum zboară
 Ca un ultim fum de țigară...

 



Ai venit dintr-un vis
Dintr-un vis tot m-ai cuprins
Ai venit la mine oare?
Doar că să-mi dai crezare?
 
 Nimic nu e stins,
 Totul arde mocnit
 Numai tu-mi ești în suflet pitit
 Nu, niciodată nu te-am respins...


 
 Iubește-mă în continuare
 Iubește-mă că pe o floare
 Nu mă aruncă,
 Nu îţi bate joc de viață mea!
 







Și dacă multe n-am făcut
Iartă-mă căci n-am putut,
Dar dacă mult prea mult eu te-am iubit,
Iartă-mă căci ți-am greșit!
 
 
 Odată cu speranța mea,
 Alung un gând, aievea
 C-ai să vii la mormântul meu,
 Că să-mi citești mereu...
 
 Nu te supără
 Nu a fost greșeală mea,
 Naivă am tot fost,
 Dar fără rost..

 
 De iubit poate-mi iubești
 Ochi căprui și buze pline,
 Spune-mi tu acum pe cine
 NU pe mine?








 Alb și negru se prefac
 În ochii mei imaginile tale,
 Știu sigur că nu e bine
 Ce-am să fac, dar mai bine tac!