Obrazul ud al unui om.

Se stie ca fiecare om are o rana, mai mare sau mai mica, totul depinzand de accident. Cum multa lume am apreciat, dintre cei ce-am ascultat, poate multi m-au alinat, dar nu la fel, caci fiecare a avut mana diferita, mai fina sau mai aspra. E bine sa nu te-ncrezi in primul ce il vezi in fata simturilor tale, cu multe vorbe goale ce ti lenclina-n cale. Asculta cel ce stie, te mangaie doar cel ce simte, nu un orisicine cu-n chip cat mai placut astfel ca te tulburi. Intr-un final deschis, asa cum ti-a fost scris, aprig vei trata pe cel ce nu te-a respectat candva, ascunde-ti bine inima, inainte ca ea sa vrea ceva. Priveste lumea cu ochii tai ascunsi in maneca, da-le culoare apei, a ghetii, nu fi de ceara, fii tu insuti, un soldat, in fata oricarui dusman, armura fa-ti din propria piele ce-ti acopera goliciunea sufletului, fii un soldat adevarat, fii un soldat devotat!
  Ai putea spune chiar, ca te-ai strecurat ca apa-n vene si-ai secat omul de putere, cand rana i-ai facut printr-un accident, neplacut, dar nu uita ca ce-i fiinta, misca, in interiorul lui, va bate ne-ncetat si inima acelui "Lui". Deschide ochii om plapand, nu-ti grabi raul zburdand, printre alte chipuri vii, chiar malefice de nu stii. Alunga gandurile "durere" cu soaptele-ti proprie avere. Asculta inima celuilalt, chiar de nu esti langa ea, asculta cum se cade caci moartea roade carne...