Aceeasi eu

Stau în aceeaşi cameră, pe aceeaşi podea, ascultând melodii vechi "de-ale noastre", "Da, ne-am desparţit" cuvintele tale, însă nu mă sperii, nu am de ce, simt cum inima mi se sfâşie, dar acesta nu e un motiv să îngenunchez în faţa ta pentru a te păstra, a trecut o săptămână mai pot îndura încă una, şi-ncă una, şi tot aşa... Nu e capăt de lume nici măcar de stradă. Am căzut de atâtea ori, însă de fiecare dată m-am ridicat încă o dată şi mă voi mai ridica, asta este viaţa mea. Eu pic, mă ridic, plâng, zâmbesc, e tot ce îmi doresc. Sunt mică, acum că am greşit mi-aş dori să fiu şi mai mică, însă timpul nu-l poţi întoarce, nici măcar opri să simţi fericirea mai mult decât o secundă. În aceeaşi cutie cu amintiri păstrez melodii, momente, nopţi târzii, ierni geroase, primăveri frumoase, timpul în care mi-ai lipsit, suferinţă, zâmbet..al tău, al meu, al tuturor din jurul meu "de atunci", a fost şi nu va mai fi nici în glumă chiar o zi. Nu am nimic de ascuns, nici măcar de pătruns. Sunt goală, dezbrăcată de orice haină umană, acum ai aflat ce fel de om ciudat ai avut în faţa ta, căreia i-ai vorbit aievea.  Nu am să stau ani în acest cub de gheaţă, va apărea din nou un om cald în calea mea, de va ajunge la timp, eu sigur nu voi mai muri. Acest chip al meu, gingaş,plin de naivitate şi inocenţă ascude-o mare suferinţă, dar mă mulţumesc am masca mea, ma voi demasca iar, când mă voi jertfi din nou pentru a iubi.