Ah, spune-mi ce-ai cules !de prin grădini de suflet
Din drumuri pline
De Eve părăsite.
Nu-mi spune tot nimic
De astă dată nu fi cinic.
E ultima zi!
din prima lun-a toamnei
Te-am aşteptat să vii.
Da, am venit.
Ascultă liniştit, mă cheamă ploaia!
Eu plec.
Ea mi-a-ncălzit obrazul
prea trist şi galbejit
ca frunzele de nuc
ce foc neliniştit, pe al meu chip năuc!
Ascultă liniştit, mă cheamă vântul!
Eu plec.
Al meu e tot pământul.
În noaptea să petrec.
Aprind un bec,
Prea -nalt să îl întrec
Îmi luminează chipul
Al meu e tot nisipul,
Şi marea e a mea
Şi stelele din ea.
Ascultă liniştit, mă cheamă luna!
Eu plec.
Mă duc la bal cu ea,
Să te culeg
de prin grădini de suflet
Ah, haine ponosite!
Pas cu pas eu mă apropii
Cu inima ating toţi plopii
Să nu mă cerţi
Să nu îmi dai în cărţi
Ah lasă-mă să plec
În lume totu-i un eşec
Ascultă liniştit, mă cheama toamna!
Eu plec.
Agitatia surda din tine prinde glas si se transforma in rosu si galben-ruginiu. Se pare ca timpul se pierde prinde degete...
RăspundețiȘtergereDoamna Violeta, vă mulţumesc pentru aceste cuvinte pline de mângâiere sufletească şi cu tot zâmbetul sufletului meu vă îmbrăţişez!
ȘtergereSi eu as pleca. Frumoasa poezie
RăspundețiȘtergereMulţumesc! Eu plec in lumea versurilor atunci când nu mai pot şi tu şi alţii cu toţi ne cufundăm.
Ștergere